Ai grija ce-ti doresti…

,,Dumnezeu știe cât mi-am dorit să am parte de dragoste. Dar, de câte ori a trebuit să aleg între bărbatul pe care îl iubeam și rochiile mele… am ales întotdeauna rochiile”.

(COCO CHANEL)

De cele mai multe ori, vietile oamenilor singuri includ singuratati asumate pana la capat. Un acord tacit cu ei insisi, ca un contract pe care l-au semnat candva demult si au uitat complet de existenta lui, insa el a ramas in vigoare, la nesfarsit.

Multa vreme mi-a fost teamă că o iubire mare, completa, așa cum îmi doream, mi-ar fi dat peste cap planurile si mi-ar fi secat inspiratia. Nu degeaba toti marii scriitori s-au inspirat din nefericire, meditam eu cu teama, in intimitatea ,,confort-zone”-ului meu minuscul. A durat mult pana mi-am dat seama – sau am avut puterea sa recunosc fata de mine – ca ,,bibliografia” vietii mele continea deja suficiente mini-drame si experiente cat sa-mi ajunga o viata intreaga. Ba chiar doua.

Doar ca, atunci cand te-ai ars o data, de doua ori, ba chiar de trei sau patru ori, masori lucrurile mult mai atent. Capeti un reflex asumat, ca omul care, dupa ce si-a uitat candva apa deschisa la baie si si-a inundat casa, verifica de zece ori robinetul inainte de a iesi pe hol.

Am observat acest tic si la oamenii carora li s-au spart casele si li s-au furat lucruri. Ies, incuie usa, verifica yala. Se indreapta spre lift, apoi se intorc si mai verifica o data. Trag de clanta de doua-trei ori, una dupa alta. Desi ratiunea spune ca e inchis, ca nimic rau nu se poate intampla, o forta obsedanta ii indeamna sa puna la indoiala evidenta. Daca s-a intamplat o data, se poate intampla si a doua oara. Asta ne repetam noi noua insine. Si, uneori, oricat de mult ne-am dori dragostea… ne este teama. Masuram o data, de doua ori, incercam yala si, oricat de singuri ne simtim la un moment dat, preferam nu deschidem usa, pentru ca nu stim ce vom gasi de cealalta parte a holului.

Am spus, in postarea despre Taylor Swift, ca mi-am insusit invataturi si de la cine nu ma asteptam. Ca am gasit samburi de intelepciune in femei pe care le aveam, recunosc!, ingradite intr-un anumit tipar, saracacios si simplu. Daca il pui fata in fata cu propriile trairi, cu experientele prin care a trecut, din care s-a ridicat, fiecare om poate fi un mic intelept. Conteaza doar sa-i gasesti punctul vulnerabil, sa-i intelegi zbuciumul, sa vezi care e lectia pe care a invatat-o el din viata lui. Si sa incerci sa inveti si tu ceva din acea viata, care nu-ti apartine decat la nivel didactic.

Tocmai de asta imi si place sa citez din oamenii care m-au impresionat macar o data in viata. Cu o propozitie, cu un gand, cu un lucru aruncat in treacat, ca pentru sine, si prins din zbor de catre mine. Daca m-au facut sa tresar macar cu un singur cuvant, consider ca trecerea lor prin existenta mea n-a fost pierduta. Sau, cum spunea Randy Pausch, regretatul profesor de la Carnegie Melon care a scris cartea ,,The Last Lecture”: ,,Fiecare om e capabil sa te suprinda placut intr-un fel sau altul. Daca nu a facut-o pana acum, inseamna ca nu i-ai dat inca suficient timp…”. Chiar cred in cuvintele lui. Si astept mereu de la oameni sa ma surprinda, nu sa ma raneasca.

Ultima surpriza placuta mi-a fost prilejuita de Catalina Grama – ,,Jojo” – o actrita de comedie care in mintea mea avea un patratel bine-delimitat, respectiv imaginea cu codite si platforme din videoclipul ,,Viata e roz” (2000), care-mi placuse mult la cei 16 ani inca neimpliniti. Am regasit-o intr-un interviu in revista Tango, in luna decembrie 2011, iar una dintre afirmatiile ei mi-a ramas in minte, asa ca o citez aici. Mi-a placut cu atat mai mult cu cat a venit din partea unei femei care si-a gasit marea dragoste, s-a maritat si a facut si un baietel frumos in mai putin de doi ani. Desi nu avea nicidecum in plan acest lucru.

,,Am remarcat ca oamenii care raman singuri pentru o perioada mai mare de timp, inauntrul lor sunt cumva nehotarati, de fapt, ei nu-si doresc acel lucru cu adevarat, iar daca nu iti doresti un lucru cu adevarat, nu ti se intampla, este foarte simplu. Si profesional este valabil, si in plan personal, si spiritual, din toate punctele de vedere.

Ei cred ca-si doresc ceva, dar, de fapt, nu isi doresc nimic si de aceea devin foarte pretentiosi, foarte selectivi, cum spun ei, si pana la urma nu se mai hotarasc niciodata, pentru ca nu stiu ce cauta. Daca si-ar dori cu adevarat o familie, copii, daca si-ar stabili cu adevarat, sentimental, aceasta tinta, sunt convinsa ca ar atinge-o.

Eu am vazut asta in diverse cazuri, oameni dupa casnicii esuate, oameni la varste inaintate- am vazut oameni care s-au gasit la 60 de ani. Si cred ca acei oameni isi doresc sa fie cu cineva, sa imbatraneasca alaturi de cineva, sa se sfatuiasca cu cineva, sa accepte pe acel cineva cu defecte si calitati, pentru ca nimeni nu-i perfect”.

(Catalina Grama)

Fiecare dintre noi poate fi surprinsa intr-un anumit fel, placut, atat timp cat isi permite sa fie. Atat timp cat lasa o usa deschisa, ori macar crapata. Nu trebuie sa vizualizeze, nu trebuie sa scrie afirmatii pe foi de hartie, nu trebuie sa-si faca liste cu calitatile barbatului ideal daca nu simte s-o faca. Trebuie doar sa creada ca dorintele ei sunt posibile, ca dragostea exista, sa dea voie in viata ei unei portite de posibilitate. Atat. Si, mai ales, sa fie pregatita ca lucrurile sa se deruleze frumos si bine, dar poate altfel decat si-ar fi dorit sau ar fi crezut. Poate cu totul altfel.

Nu pot sa nu ma gandesc la o zicala veche. ,,Vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada? Povesteste-i putin despre planurile tale de viitor”…

Adauga in Bookmark acest permalink. Urmareste comentariile noi cu feed RSS pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.