Care este culoarea inimii tale?

Aspiram praful de pe rafturi, masini si podele, ne ordonam cazon dulapurile si ne fierbem rufele la 60 de grade. Cand vine ziua de curatenie la interior? Si nu, nu acel interior acoperit cu gresie si faianta…

Imi place sa aerisesc. Ador senzatia aerului rece care patrunde intr-o camera si care te face sa vrei sa inspiri adanc si sa-ti umpli plamanii pana la refuz. Mai mult decat sa aerisesc, imi place sa fac ordine in casa cu geamurile deschise, imi da senzatia ca mica mea lume cuprinsa intre patru pereti se imbraca in haine noi, se curata, se improspateaza. Ca intr-o reclama la un detergent minune, caruia nu-i rezista nicio pata.

Traind in Bucuresti, mi se intampla adesea, insa, ca sesiunile mele de curatenie cu geamul deschis sa se concretizeze si intr-o pulbere fina, de culoare neagra, care se insinueaza pervers de afara si se depune pe pervazurile smotruite cu atata ardoare.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma dedic unui smotru sanatos ori de cate ori am ceva pe suflet, ca si cum recicland pungile de plastic adunate de la supermarket si frecand temeinic aragazul m-as debarasa si de alte urme, mai incapatanate si mai profunde si as face loc pentru alte lucruri in viata mea. Ma apuc sa dau deoparte praful din jur in momentele in care s-a asternut praful pe sufletul meu. Pentru ca, exact ca pervazul pe care se asterne praful din afara, sufletul absoarbe praful cotidian, rezultat din malaxarea tuturor rautatilor, a invidiilor si a nefericirilor zilnice.

Intr-o zi, cand cele doua degete de praf de pe suflet incepusera sa ma inece, mi-am pus o intrebare stupid de simpla: de ce nu exista si un ,,Vanish” pentru suflet? Unul care sa lase totul ,,curat si uscat”, fara pete? Asa ca am facut un mic experiment. Recunosc, imi plac experimentele, imi place sa ma joc putin cu viata. Destul se distreaza ea cu noi, uneori e bine s-o scoatem si noi la joaca.

Intr-un weekend de septembrie in care Londra era mai insorita ca niciodata, dar o toamna cu ploaie mocaneasca venise deja in sufletul meu, m-am dus la plimbare prin Regent’s Park – cel mai frumos parc din Londra if you ask me.  M-am uitat cu atentie in jur si mi-am propus ca, pret de o melodie, sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la peisajul desavarsit din jur. Ca o meditatie in miscare, cu ochii deschisi.

Pentru asta am ales (sau m-a ales ea pe mine) o melodie cu mesaj: Leona Lewis si Jennifer Hudson – ,,Love is Your Color”

,,Love is your color
It shines from inside
Everything else is black and white”

Dupa trei minute de privit – privit simplu, fara gandit, fara despicat firul in patru – mi s-a insinuat o idee. De fapt o mica relevatie. De fapt o mare revelatie. Mare de tot. Daca intr-adevar, toata minunatia de flori, copaci si jocuri de lumini si umbre din jur ar fi alb-negru si doar eu as alege s-o vad in culori? Daca tot ceea ce ne inconjoara: oamenii buni, rai, minciuna, prostia, iubirea, ar fi ceea ce sunt doar pentru ca noi am alege sa le privim intr-un anumit fel?

Cum ar fi daca totul ar fi in noi si s-ar proiecta in afara, ca un ecran? Nu radeti…ganditi-va o clipa. Cum ar fi? Daca totul ar depinde de noi.

Si atunci…am inteles care este detergentul-minune. Frumusetea.

Da, frumusetea.

Frumusetea indeplineste cu brio rolul de ,,Vanish” al tuturor nefericirilor noastre, care albeste zilele negre si scoate cele mai intunecate si mai incapatanate pete care s-au intiparit in noi.

Frumusetea e terapeutica, te spala, te curata cu blandete. Ca o piatra plina de pamant in toate crapaturile, pe care o tii deasupra unui jet de apa de izvor, pana cand culoarea ei initiala iese la suprafata de sub straturile de mizerie.

La fel e si sufletul.

Frumusetea inseamna…

…un copac in asteptarea pasarilor care sa se aseze pe crengi. Unul plin de viata, ospitalier, pentru ca, asa cum spunea Antonio Gala, in ,,Cimitirul Pasarilor” – ,,pasarile nu se aseaza niciodata pe un brad, ele au nevoie de tremurul frunzelor si de stralucirea vietii”


…un sezlong care se rasfata in soare si se lasa in voia vantului


…un copac incremenit intr-o dupa-amiaza de toamna


Pentru mine, asta e frumusetea care-mi aeriseste sufletul.

Poate parea un exercitiu copilaresc, dar va indemn sa-l faceti si voi din cand in cand. Mai ales in zilele in care traficul e nebun, seful e suparat, colegii sunt abatuti si sotul sau sotia nu va inteleg sub nicio forma.

Alegeti-va locul preferat din lumea asta, cea mai apropiata versiune a Paradisului pe care o puteti construi in minte si hotarati, solemn, ca veti avea grija ca sufletul vostru sa semene cat mai mult cu acel loc. Chiar daca va doriti soarele din Hawaii iar sufletul va este prizonier intr-un chiosc dezafectat de pe malul Dambovitei, intr-o zi cu -15 grade Celsius.

Eu mi-am gasit locul chiar in acea zi londoneza. L-am gasit cand am intrat cu inima franta intr-un parc englezesc enervant de verde, de insorit si de perfect din toate punctele de vedere. si am iesit cu ea mai usoara, reintregita, ca si cum as fi scufundat toate faramele de speranta, de frustrare, de dezamagire, intr-un butoi cu superglue, care le-ar fi lipit pe toate la loc asa cum erau candva.

Ca un copil care s-a dus candva la joaca in hainele lui bune, de duminica, si le-a murdarit din cap pana-n picioare, am simtit din nou senzatia de a avea haine noi, albe, imaculate.

Am intrat direct dintr-o fotografie alb-negru tiparita pe hartie de ziar care-ti lasa tus negru pe maini si pe suflet… intr-un album glossy, in culori, cu miros de hartie lucioasa, proaspata. Si am hotarat, solemn, ca nu voi mai permite niciodata tusului sa apuce sa se astearna pe sufletul meu. I-o voi lua inainte: il voi goni, smotrui si dezintegra fara mila, ca in sacul unui aspirator, cu doar cateva minute de frumusete pura.

Daca inima s-ar putea deschide in doua pentru a fi radiografiata, pozata si analizata la microscop, imi place sa cred ca a mea ar arata exact asa:

Tu cum ai vrea sa arate radiografia sufletului TAU?

Nota: toate fotografiile din aceasta postare au fost realizate de catre mine in Regent’s Park din Londra, in dupa-amiaza experimentului.

 

Adauga in Bookmark acest permalink. Urmareste comentariile noi cu feed RSS pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.