Si (ce) daca nu te place suficient de mult?

Cand am citit cartea lui Greg Behrendt – ,,He’s Not That Into You”, aveam 18 ani si o inima franta. De fapt …sfaramata in bucati infinit de mici, cum numai la acea varsta se poate sfarama o inima. Tineretea sfideaza toate legile logicii, printr-o multime de experiente din care juram e imposibil sa ne mai revenim cu adevarat vreodata, dar totusi viata ne dovedeste ca putem s-o facem.

,,He’s Not That Into You” (tradusa la noi ,,Tu il vrei. El nu te vrea”) a fost una dintre putinele lecturi care m-au facut sa rad si sa plang in egala masura. Okay, poate mai mult sa plang, dar nu pentru ca limbajul lui Greg n-ar fi fost viu si amuzant, ci pentru ca ma recunosteam pe mine la categoria ,,Asa nu”. Si il recunosteam pe ,,el” – numele de cod ,,marea dragoste” – in toate semnele pe care le folosea autorul pentru a exemplifica genul de tip de care trebuie sa te tii departe pentru ca nu-si doreste niciun viitor alaturi de tine.

Cartea in sine se bazeaza pe o replica din Sex and the City (episodul 4 din sezonul 6 – ,,Pick-A-Little, Talk-A-Little”), adresata Mirandei de Jack Berger, iubitul lui Carrie. ,,Ma vad cu un tip”, povesteste Miranda. ,,Si primesc tot felul de semnale amestecate: cand e distant, cand e dragut si apropiat”. ,,Da”, isi da Berger verdictul, ,,asta inseamna un singur lucru: nu te place suficient de mult”.

Behrendt, la vremea aceea consultant pentru serial, a luat ideea si a dezvoltat-o intr-o carte, ajunsa nu doar bestseller international, ci si film pentru Marele Ecran, in 2009. Ce-i drept intr-o formula mult mai putin reusita decat cartea, dar presarata cu staruri precum Jennifer Aniston, Bradley Cooper sau Ben Affleck.

Cartea lui Behrendt va ramane mereu pentru mine genul de lectura dincolo de care viata nu mai e niciodata aceeasi. Nu expune teorii sforaitoare, nu-mi citeaza din psihologi de renume, nici macar nu foloseste un vocabular elitist, de expert, ci mai curand genul de limbaj de care faci uz cand iesi cu fetele la un suc. Si totusi… lectiile lui de viata sunt atat de adevarate incat nu poti sa nu pui cartea jos, sa te privesti in oglinda si sa-ti spui, retoric: ,,Doamne, de ce am facut totul atat de incredibil de gresit in ultimii…X ani?”.

Teoria lui Greg e simpla si, chiar si dupa fix 10 ani, cat au trecut de la prima lectura, inca o consider darul facut de Dumnezeu femeilor ca mine sau ca tine, care si-au petrecut vietile incercand sa decodifice semne ca barbatii din jurul lor le iubesc sau nu, sa inteleaga cand un barbat are planuri serioase si cand e doar un jucator de duzina si sa realizeze la timp cand fluturasii din stomac au toate sansele sa se transforme intr-o forma de depresie temporara, tratabila prin ciocolata si servetele.

Iata si teoria: daca un barbat te place, se va purta ca atare. Atat de eliberator si, totusi, atat de dureros. Aplicand-o la masculii din preajma, calculele iti vor da iremediabil cu minus: baiatul care nu te suna cu saptaminile, dupa care isi aminteste brusc de tine si te invita la o iesire romantica in oras, nu este doar un timid nehotarat ci un individ care nu prea te vrea cu adevarat. Cat despre cel care nu te scoate in oras decat de doua ori pe luna, cel care iti spune vorbe dulci si apoi dispare (pentru a reaparea la cateva saptamani distanta) sau cel care gaseste scuze teribil de plauzibile pentru a nu face lucruri in relatia voastra…toti sunt plamaditi din acelasi aluat. Niciunul nu te vrea cu adevarat.

,,Cand un barbat te vrea PE TINE cu adevarat, va face lucrurile sa se intample”, se straduieste Greg sa ne explice pret de 200 si ceva de pagini cat are cartea. Si reuseste, iar efectul tine – garantat – cel putin pana la primul ,,coup de foudre” pe care il avem cu un (nou) barbat nepotrivit. Cea mai grea lectie dintre toate? Sa intelegi ca, in dragoste, nu esti EXCEPTIA, ci REGULA. Nu, baiatul rau nu se va transforma intr-un mielusel doar pentru tine.

Afemeiatul nu se va trezi intr-o dimineata cu revelatia ca tu esti singura si irepetabila iubire a vietii lui. Cel care nu te cauta cu lunile nu va veni la usa ta cu un buchet de trandafiri, cerandu-te de nevasta pe neasteptate. Da, in filme se intampla. Se intampla si in viata reala unora dintre noi. Dar, daca vrei sa-ti protejezi inima…e mai bine sa nu te privesti de la bun inceput ca fiind ,,exceptia”. Ai 99% sanse sa nu fii.

Desi spuneam ca filmul mi s-a parut mult mai slab decat cartea, exista un citat care compileaza o buna parte din intelepciunea lui Behrendt si este, in varianta cinematografica, echivalentul acelui dus rece de care avem nevoie intr-o iubire nepotrivita sau de cafeaua amara, care ne intoarce stomacul pe dos, dar care ne trezeste din mahmureala unor iluzii care nu se vor concretiza niciodata pentru noi. Iluzii de care e mai bine sa ne scuturam, ca de o haine rece si grea, si sa ne permitem sa mergem mai departe, in cautarea acelui om care va sti, cu certitudine, ca ne vrea.

Si nu, asta nu inseamna ca ne va cere in casatorie dupa o saptamana, ca ne va jura iubire vesnica de la a doua intalnire sau ca ne va inunda cu scrisori de dragoste. Nu genul acela de certitudine incarcata de dramatism ieftin. Pur si simplu, barbatul care merita afectiunea noastra se va purta ca si cum ii pasa de prezentul relatiei noastre, pentru ca numai asa poate cladi un eventual viitor. Va raspunde la telefon, va suna, ne va invita in oras, ii va face placere sa ne aiba alaturi de el si isi va da sansa de a se indragosti de noi. Pentru ca simte ca exista, intre noi, grauntele a ceva mai mult.

Omul care ne merita isi va da osteneala sa ne impresioneze, pentru ca si noi ne dam osteneala sa-l impresionam. E un joc pentru doi, nu pentru unul singur. Exceptiile exista printre noi, dar – ca la cartile de joc – sunt asemenea ,,Jolly Joker”-ului. Sunt cartea salvatoare si neasteptata pe care o primesti doar daca ti-o arunca destinul. Daca nu, trebuie pur si simplu sa te bazezi pe intelepciune, inteligenta si pe intuitie. Sa-ti joci cartile asa cum sunt, nu sa astepti o salvare providentiala care sa rastoarne situatia in favoarea ta, cand toate semnele arata ca vei pierde. Ca nu tu ai mana castigatoare. Nu, in ecuatia dragostei, Jolly Jokerul nu se pune la socoteala…

,,Noi fetele, suntem invatate o multime de lucruri, pe masura ce crestem mari. Daca un baiat te inghionteste la scoala, inseamna ca te place. Nu incerca niciodata sa-ti tunzi singura bretonul. Si, cea mai importanta invatatura dintre toate: faptul ca intr-o zi vom cunoaste un barbat minunat, cu care vom avea propriul  final fericit.

Fiecare film pe care il vedem si fiecare poveste pe care o auzim ne implora sa avem rabdare. Sa asteptam rasturnarea de situatie din ultimul act al piesei,  declaratia de dragoste venita din senin, exceptia de la regula…

Doar ca, uneori, suntem atat de fixate pe gasirea acelui final fericit incat nu reusim sa citim semnele asa cum trebuie. Nu stim sa facem diferenta intre cei care ne vor si cei care nu ne vor. Intre cei care vor ramane si cei care vor pleca.

Si poate finalul fericit care ti-a fost promis nu include intotdeauna si un tip. Poate e vorba despre tine, adunand bucatile de pe jos si luand-o de la zero. Eliberandu-te pentru ceva mai bun in viitor. Poate ca finalul fericit este pur si simplu… sa poti trece mai departe.

Sau poate finalul fericit este acesta: sa stii ca pana si dupa toate telefoanele la care nu ai primit niciodata raspuns si toate ocaziile in care ti-ai frant inima, dupa toate greselile si semnele prost interpretate, dupa toata suferinta si rusinea de care ai avut parte… tu nu ti-ai pierdut niciodata speranta…”

 

Adauga in Bookmark acest permalink. Urmareste comentariile noi cu feed RSS pentru acest articol. Adauga un comentariu sau lasa un trackback: Trackback URL.