Bio

Diana-Florina Cosmin (n.1984) este redactor-sef al revistei Forbes Life, din cadrul Forbes Romania. Din 2009, semneaza si o rubrica lunara in editia romaneasca a revistei Cosmopolitan, tratand cu umor si sinceritate problemele cu care se confrunta fetele singure, aflate in cautarea marii iubiri. Diana a obtinut primul job in presa la varsta de 13 ani, participand, in paralel, la diferite concursuri de creatie literara din tara si din strainătate.

Inainte de a decide sa se dedice în totalitate scrisului, a studiat Diplomatie și Relatii Internationale in Statele Unite ale Americii, efectuand stagii profesionale in cadrul celor mai importante organizatii internaționale din Marea Britanie, Elvetia, Austria si Olanda. Din 2007, este membra a Institutului Regal de Afaceri Internationale (Chatham House) din Londra.

DIANA DESPRE ,,POVESTILE UNEI INIMI”

Ceea ce ma bucura cel mai mult in legatura cu acest prim proiect literar – ,,Povestile unei inimi” – este faptul ca a aparut firesc si lin in viata mea de jurnalist pasionat, agitat si prins mereu intre doua avioane, insinuandu-se mai intai in gandurile altora si abia apoi in planurile mele.

Totul a inceput cu un blog – pe vremea cand blogurile nu erau nici pe departe atat de cool cum sunt astazi – mai precis in 2003, in epoca de inceput a de-acum defunctului Yahoo 360. Eram in facultate si simteam nevoia sa astern in cuvinte multe dintre intrebarile mele referitoare la relatii si la modul oamenilor de a se raporta unii la altii. Imi doream sa comentez cu lumea intreaga lucruri care ma revoltau, care ma intrigau sau care ma incarcau cu o amaraciune ce-mi era pe atunci inexplicabila. Dilemele mele erau uneori retorice, alteori pline de speranta si, privind retrospectiv, aveau o si doza considerabila din naivitatea de la 20 de ani. Erau, insa, complet sincere.

Cel mai frumos raspuns pe care puteam sa-l primesc la acea vreme au fost reactiile oamenilor. Persoane pe care nu le cunoscusem niciodata ma citeau zilnic si, de nicaieri si de peste tot, devenisera oaspeti permanenti ai paginii mele. Paradoxal, am realizat abia dupa vreo cinci ani ca acel modest profil de Yahoo chiar insemnase mai mult decat o joaca adolescentina. Am inteles-o abia cand una dintre cititoarele mele de blog, pe care am cunoscut-o intamplator in 2009, mi-a povestit cum strangea toate textele mele intr-un document word si le recitea in momentele de tristete ori in clipele in care simtea nevoia sa creada ca dragostea, cu toate vanataile si cicatricile ei, merita totusi osteneala.

Cand imi amintesc, inca imi vine sa zambesc si sunt profund recunoscatoare pentru acea intalnire providentiala: a fost prima oara cand mi-am pus problema ca ,,joaca” mea dezinteresata ar putea fi mai mult decat o mica placere personala. Ca gandurile si ,,spovedania” mea virtuala si-ar putea gasi un ecou si in ceilalti.

Intre 2007 si 2009, perioada in care am fost plecata din tara, am tinut un blog ceva mai serios, in engleza, pe care colegele mele din cele doua Americi si Europa mi-l comentau, din cand in cand, cu cate un flatant ,,You should write a book”. Un indemn pe care – fara nicio falsa modestie – marturisesc ca il vedeam realizabil abia undeva dupa pragul celor 30 de ani.

Pentru ca lucrurile cele mai bune chiar se intampla cand nu le astepti si nu le fortezi, planurile mele erau, se pare, mult mai putin grabite decat ale destinului. Intoarcerea in tara si angajarea la Forbes a deschis, astfel, o noua poarta: propunerea de a colabora cu revista Cosmopolitan pentru o rubrica lunara care sa trateze vechile si noile mele dileme. Cu umor, revolta, intelepciune si, mai ales, multa sinceritate. Ca si cum m-as afla inca pe acel blog de demult, in fata unui ecran alb, doar eu cu gandurile mele…

Asadar… de la blog la rubrica si de la rubrica la carte. Asa au prins viata ,,Povestile unei inimi”: cu pasiune, sinceritate,  ceva lacrimi si, mai ales, cu multa dragoste, invitandu-i pe oameni sa-mi citeasca gandurile pentru a reusi sa le inteleaga mai bine pe ale lor. Mi-am pastrat convingerea de la inceput, aceeasi care m-a facut sa incep, demult, si joaca de-a blogul: pentru a ajunge la sufletul celor care te citesc trebuie să-ti expui mai intai propriul suflet, să-l deschizi larg și să-i inviti pe ceilalti să te cunoasca exact asa cum esti. Cu slabiciunile, imperfectiunile si vulnerabilitatile tale. 

Relatia cu toti cu cititorii mei, cu oamenii care imi lasa cate un mesaj pe Facebook sau imi transmit ca un crampei din ceea ce am scris eu le-a ajuns la suflet seamana foarte mult cu o poveste de dragoste. Pentru a primi ceva la schimb, trebuie mai intai sa oferi, neconditionat, fara sa-ti pui limite si sa crosetezi scenarii. Fara sa cunosti cu adevarat cealalta persoana, dar reusind s-o intuiesti dincolo de fapte, ganduri si cuvinte. 

Si, tot la fel ca in dragoste, cand creezi un anumit lucru trebuie sa-ti asumi de la bun inceput faptul ca poate fi interpretat si rasucit de altii dupa bunul plac. Cu totii am cumparat si carti pe care n-am ajuns sa le rasfoim niciodata cu atentie, tablouri pe care le privim doar cu coada ochiului, in plictiseala, ori muzici ale caror mesaje nu avem rabdarea sau dispozitia sa le patrundem. Chiar si asa, pentru mine calea ramane una singura, cu riscurile asumate de la bun inceput: pentru a ajunge la sufletul vostru, al tuturor, imi deschid eu inima mai intai. Larg, fara menajamente. Si va astept…

Pentru mai multe informatii despre activitatea jurnalistica a Dianei si pentru a vedea arhiva completa a articolelor scrise pentru Forbes Romania, Forbes Life si Cosmopolitan de-a lungul timpului, dati clic pe www.dianacosmin.com